Urmează-ţi visele! Nu uita de copilul din tine
Întrebare: Cât de mult contează visele pentru un copil?
Răspuns: Depinde cât de mult vrem noi, adulţii, să-i dăm voie.
Din păcate, de multe ori, limita în imaginaţia unui copil este impusă de părinţi sau de alţi adulţi. Chiar dacă mintea îi zboară în lumi colorate, Altar 4, Africa sau printre stele şi planete, oamenii mari vin si-l “corectează”. Fă-ţi temele! Stai cuminte! (şi dacă stă la calculator, fără prea multă gălăgie, fiind foarte uşor de supravegheat pentru mulţi înseamnă că stă … cuminte) Fii atent la ore! Moş Crăciun nu există, nu te lăsa deziluzionat!
… şi toate astea din cauza deziluziilor acelor copii care astăzi sunt mari şi merg “la servici”. Pentru că acei copii deveniţi părinţi vor ca şi copiii lor, să fie oameni mari, responsabili şi să nu se lase prostiţi şi dezamăgiţi de Moş Crăciun, Niculae, prietenii naivi şi multe alte chestii. Teama acestor uitaţi copii, mult prea responsabili pentru vârsta lor nu stă în “cu ce să mă joc astăzi” ci în “doamna învăţătoare/educatoare/mama/tata a spus că nu există copaci mov! Să nu-i mai desenez aşa!”.
Întrebare: Ce fel de om va deveni un astfel de copil?
Răspuns: Vor fi acei oameni care ne vor transforma lumea în nuanţe de gri, pentru că altfel nu-şi pot imagina a fi.
Chiar dacă am crescut, nu am uitat să mă bucur de pufuleţii cu surprize şi nici de Oul Kinder care-l doream atât de mult şi totuşi era atât de scump atunci. Visele nu se rezumă la “vreau să devin preşedinte” sau la “visez să am casa mea exact cum mi-o doresc” ci şi “elefanţi albaştri care vorbesc şi copii mâzgăliţi de dulceaţă, din pofta cu care mănâncă”. N-am să-ţi spun care este visul meu cel mai mare, pentru că e secretul meu şi al norilor pe care-i înţeleg atunci când plâng, dar şi atunci când se ascund.
Întrebare: De ce acest articol?
Răspuns: Pentru că acei copii, care acum sunt oameni mari, au uitat să mai viseze.
Nu uita de copilul din tine!
Oferă-i câte o bomboană din când în când şi du-l în parc să se dea pe leagăn!
Ai grijă şi de el pentru că numai aşa visele îţi pot deveni realitate …
Musica: Jose Padilla – Adios Ayer | Cafe Del Mar 6
Film: Up (2009)
2 Comments »
RSS feed for comments on this post.






m-ai facut sa simt niste furnicaturi si cu articolul si cu clipuletul..si mai ales cu melodia :x
Ma bucur sa aud asta! ;)