HGP.ro ::….

Measure progress with a clock, not with a calendar! – aşa spune un mic banner de la noi din birou.

Lucrez de ceva timp cu clienţi şi colaboratori, iar până acum am observat că cel mai important lucru în colaborări este punctualitatea. Daaaaa… ştiu… toată lumea zice asta, dar hai să-ţi povestesc vreo câteva momente când am întârziat şi altele când am ajuns mai târziu şi care e maaaarea diferenţă.

Pentru început aş vrea să-ţi menţionez că am un program încărcat (nu doar cu muncă, evident). Sunt un om activ căruia îi place şi somnul, în acelaşi timp. Dar când vine vorba de muncă, trebuie să fie totul gata la timp sau mai repede, pentru că asta denotă profesionalism => mai multă încredere din partea clientului => recomandări partenerilor săi care-ţi pot aduce beneficii pe viitor.

Prima dată când am fost “întârziatul” întâlnirii respective m-a costat informaţie importantă. Oamenii au început discuţiile cu 10 minute mai târziu decât programată, dar eu am întârziat puţin mai mult. Motivul? Am rămas fără baterie la telefon, drept urmare alarma setată să sune cu ceva timp înainte … nu a mai sunat (să-mi amintesc de întâlnire) :) Atunci mi-am dat seama că un ceas de mână m-ar ajuta mai mult decât ceasul de la telefon.

Am avut şi eu o perioadă când îmi doream cât mai multe ceasuri în colecţie şi chiar să-mi cumpăr “unu` d-ăla scump care n-are nevoie de baterie”. Mă refer la ceasurile mecanice care se încarcă prin mişcarea mâinii. Şmecherie ceasurile respective. Totuşi printre colegii de liceu era la modă să ai ceas care rezistă la apă şi … copii zăpăciţi ce eram bagam cearuile sub apă (sub jetul de robinet). Însă la cum ne ducea mintea de clasa a IXa nu dădeam ceasurile jos de pe mână :) Încă mă distrez de unul singur când îmi amintesc.

Revenind la subiectul articolului, să nu crezi că eu am întârziat şi voi întârzia tot timpul la întâlniri, să vezi când mi-am dat seama când au loc discuţiile interesante! La o şedinţă mai mare, cu oameni cu bani mulţi interesanţi am ajuns cu aproximativ 20 de minute mai repede. Era un grup de aproximativ 10 oameni la intrarea în sala de conferinţă. Aproape toţi fumau. După ce mi-am dat seama că sala respectivă e locul unde ar trebui să ajung, am rămas şi eu să-i cunosc pe cei cu care voi participa la şedinţă. Discuţiile au fost diverse, printre care şi schimburi de cărţi de vizită, strângeri de mână şi poveşti despre femei, maşini şi … alte accesorii băbăteşti (printre care şi ceasuri :) ). Unul din cei prezenţi ne arăta şmecherie de ceas Daniel Roth cumpărat din Munchen pe o căruţă de bani. Chestia asta se întâmpla acu vreo 4 – 5 ani. Eu eram cu ceasul Q&Q la mână şi mă făceam mic de câte ori arunca vreunul câte o suma aproape de valoarea unei maşini. Să vezi legătura dintre aceste două poveşti, la ultima întâlnire povestită mi-am setat din nou Notes-ul să-mi sune alarma. Din nou mi s-a terminat bateria, însă de data asta ceasul meu ieftin Q&Q de 80 de lei m-a ajutat. Nu pentru că m-am uitat la ceas (“de la sine putere, sau obişnuinţă”), ci pentru că m-am lovit cu mâna de marginea patului şi am vrut să-l dau jos, însă am observat că mai am 30 de minute până la şedinţă :)

De la acea întâlnire am început să primesc proiecte prin recomandare de la un client la altul pentru design de online şi de print :) Uite cum o diferenţă de 20 de minute (de întârziat, sau de aşteptat) m-a pus pe un drum prin care până acum am avut doar de câştigat.

Punctualitatea contează pentru mine? Clar! Încă mai am momente când întârzi la întâlniri? De ce să nu recunosc :) Da! :) Nu cred că ar trebui să-ţi mai scriu aici că nu-mi place să aştept prea mult :P Am auzi poveşti de la fete în care tipul cu care trebuiau să se întâlnească le-au aşteptat chiar şi o oră(!) pentru prima întâlnire… nu cred că aş putea aştepta atât vreodata, but you never know!

Mi-am adus aminte de chestia cu punctualitatea astăzi, când am intrat pe un site cu Ceasuri Casio, am văzut preţurile de acolo şi m-au pus pe gânduri… cred că vreau şi eu unu` :) Am și pus ochii pe două din lista imensă de pe siteu` respectiv!