HGP.ro ::….

Din coincidenţă în concret, discutam cu doi prieteni o situaţie. Era vorba de suveranitatea unui stat şi cum ar putea să-şi piardă acest statut (divin, dacă vrei) într-un mod foarte “drăguţ”, altfel spus diplomat.

În timpuri în care în lume sunt regiuni şi zone care doresc independenţă, suveranitate şi drept de a-şi alege reprezentanţi, recunoaştere internaţională ca stat şi altele … uite că sunt state care renunţă de bună voie la acest drept. Chiar dacă au murit oameni pentru a păstra, sau pentru a câştiga acest statut unii conducători consideră că … sângele lor este doar o monedă de schimb pentru “a echilibra economia”. Frumos? Probabil dintr-un anumit punct de vedere, însă cei care ajung să-şi vândă ţara într-o formă sau alta (pentru că “trebuie”) nu a avut vreun moş sau strămoş care să fi avut o picătură de sânge vărsată pentru un scop mult peste interesele personale, în acest caz pentru patrie.

Chiar dacă sună comunist sau poate extremist-naţionalist, ăsta-i adevărul!

“Istoria nu se scrie numai cu sânge sau numai cu spada şi încă în teacă! Ar fi prea simplu. Iar istoria ne învaţă că vinovăţia mai mare e a aceluia care n-a împiedicat-o decat a celui ce-a făcut-o.” (Cedry2k & Bitză – În Lupta Cu Condiţia)

Să-ţi faci o idee despre ce e vorba, mă refer la faptul că s-a ajuns în situaţia în care un stat eropean a renunţat la suveranitate pentru a-şi achita datoriile. Nu a fost declarat falimentar, pentru că alte state ar fi avut muuuulţi bani de pierdut şi s-a ales această modalitate. E vorba de Grecia.

Mai exact, Greciei este obligată să reducă deficitul de 12.7 puncte din PIB la 3 puncte din PIB, însă luna trecută au primit o “păsuire” de o lună pentru a reduce cheltuielile de la bugetul de stat, prin diferite pachete legislative. Evident, acest lucru nu a fost posibil, iar măsurile luate de stat până în acest moment au fost considerate, de mai marii EU, ca fiind prea blânde. Chiar şi cu măsurile actuale protestele zilnice nu arată vreun capăt de lumină spre încetare, iar tunelul lung şi negru al distrugerilor şi protestelor pare că nu are nici o haltă de pauză. Ca urmare a “obrăzniciei” grecilor, mai marii EU au suspendat dreptul la vot al acestui stat în orice discuţie sau decizie la nivel european, ba chiar mai mult decât atât Greciei i-a fost aplicat Articolul 126.9 din Tratatul de la Lisabona. Din ce se povesteşte pe net acest articol ar da dreptul Consiliului European să pună stăpânire pe aparatul taxelor dintr-un anumit stat, însă articolul spune cu totul altceva:

9. If a Member State persists in failing to put into practice the recommendations of the Council, the Council may decide to give notice to the Member State to take, within a specified time limit, measures for the deficit reduction which is judged necessary by the Council in order to remedy the situation.

Totuşi, în acest moment tot ce înseamnă stabilirea taxelor şi recuperarea datoriilor interne ale statului pică sub conducerea directă a Consiliului European şi a aparatelor ataşate acestuia. Prin această mişcare Grecia a acordat aceste drepturi unui “Suveran” (indirect, Cancelarului UE), o persoană sau o autoritate numită să-i “ghideze” pe greci pentru o perioadă determinată de timp (care, btw, poate să fie prelungită). În acest moment locuitorii Greciei nu mai sunt cetăţenii statului grec, dacă mergem puţin mai departe cu povestea, pentru că acum ei sunt doar “controlaţii” unui Suveran, oficial numit de alţii şi oficial acceptat de ai voştri! (cu premierul George Papandreou în frunte, care se bucură de susţinerea partidelor şi de blestemele populaţiei). Prin acţiunile luate în vederea rezolvării problemelor Greciei mulţi susţin că s-a mai făcut un pas către Götterdämmerung.

Şi iată cum socialismul dă dovadă de o slăbiciune maximă, iar colţii Uniunii Europene şi a dulăilor ce o conduc se arată mai ascuţiţi ca oricând până în acest moment. Austria urlă, împreună cu Germania, în numele statelor mai nordice că-şi vor banii împrumutaţi inapoi. Dar fraţilor, care vă este problema? Când împrumutaţi pe cineva, nu vă gândiţi la riscul asumat, sau vouă vi s-au arătat doar plusurile şi profiturile existente?

Poate cu un picior spre apocalipsă şi unul rupt, sau poate doar un efort imens al membrilor acestei familii mari de a-şi apăra fraţii de la probleme, oricum mişcarea declarată este o mare prostie. Astfel, dacă nu cotizezi la punga comună, la urletele fraţilor vine mama UE şi-ţi fute câteva palme peste cap şi-ţi mai şi dovedeşte că libertatea este doar ceva … relativ şi uşor de dat la o parte, ca o perdea subţire şi opacă, atunci când fraţii mai mari sunt supăraţi.

Ferice de noi, românilor, cetăţeni europeni, că mult bine ne-a adus Atlantismul şi politica spre vest!